Iată așa un poem veni pe adresa redacției noastre. Autor anonim.

să se întoarcă Gopnicii

Serîi, Carcuşa, Kolean, Vasioc

Am crescut împreună

Micuţi, ne ascundeam vara de căldură în răcoarea blocului de beton

Sau în iazul de la Sculeanca

Şi iarna îmbujoraţi, cu picioarele ude, fugeam acasă

la Cip i Dăil

Adolescenţi, ne-am bătut,

prima chepcă, primele crasovci,

prima votcă

eu învăţam în centru, ei — sub casă

mă temeam puţin de ei,

sprîncenele-ncruntate, părul tuns scurt, chepca pe ceafă

eu — universitate — ei tehnicum,

ori deja Zona —

spaţiu mitic, Valhallă a eroilor urbani

şi acum, cînd mă întorc serile acasă

în costum, la cravată, ei mă privesc cu un fel de respect,

un fel de teamă

care mă zgîrîie-n gît

Şi bem împreună

În acelaşi dvor

Divorţat, avtoslesari, repară mobilă, instalează,

Ieşit din Zonă, greu de găsit de lucru

La Moscova am fost, la Piter

Criza, şalave, discaci, avort

Zîmbete mari, curate, ochi sinceri, tulburaţi de spirt

Rebeata.

***

Acuma că se întoarce Micu, Bulgaru, lumea interlopă

Poate se-ntorc şi ei

Gopnicii

Să-l prindă pe Tudor Darie şi alţi ongişti

La bar, la ostanovcă

Parnişa, tu de ce nu ne-ai inclus pe noi în consultările privind politicile de tineret? Noi kak-bî tot vrem să avem un cuvînt de spus. CoNTăM!