Eu ieri am compus o carte.

Acolo, mai în scurt, Sebastian Cioclej din Cobusca Veche intenționează să plece la București, pentru a se deda pasiunii vieții sale — studierii sociolingvisticii. Dar Regimul îi strică toate planurile, mișelește — bunelul lui Sebastian, zootehnicianul Rudolf Cioclej era demult în vizorul serviciilor secrete rusești, din cauza pamfletelor pe care le publica, periodic, în „Literatura și arta”. Din cauza asta, Sebastian nu obține loc la studii în România, pentru că avea media notelor sub șase. Disperat, acesta pleacă la meciul de fotbal „Sheriff Tiraspol” — „Nistru Otaci”. Scor 2:0, au marcat Chistrugă, în minutul 17 și Makarenco, în minutul 79. Sebastian nu va afla aceste detalii. Chiar la începutul meciului, protagonistul este reținut, pe neobservate, de angajații МГБ, în văzul tuturor, pentru că recita fabule de Grigore Alexandrescu. Sebastian reușește, totuși, să ascundă sub unul din scaunele peluzei floppy-diskul cu procesele-verbale ale adunărilor cenaclului „Dangătul clopotului dăinuirii noastre”, care activa pe secret în subsolul brigăzii de tractoare din Cobusca.

Sebastian este dus într-o direcție necunoscută. Se trezește într-o celulă. Peste două zile, nervii acestuia sunt pe cale să explodeze — gardienii nu îi permit să asculte caseta cu înregistrarea operetei „Crai Nou”, de Ciprian Porumbescu, pe care o avea la el. Mai mult, acesta află că stadionul unde a ascuns floppy-diskul, a fost demolat. Disperat, acesta pălește cu pumnul în perete, tencuiala crapă și sub ea Sebastian descoperă planul de evacuare în caz de incendiu. Sebastian evadează. După trei zile de hoinăreală prin întuneric, eroul nostru vede lumina de la capătul tunelului. Acesta ieșea în holul hotelului „Jolly Alon”. Dar paza nu-i permite să intre, pentru că este în adidași. „Fire-ar dracului!” — exclamă Sebastian. Bodyguarzii îi permit intrarea, spunându-i că asta-i parola secretă de acces și își cer scuze. Acum, Sebastian trebuie să salveze discheta.

Eroul nostru are noroc. Pentru că, între timp, buldozeristul Leonid Eminescu descoperă purtătorul de informație. Leonid a avut și el de suferit, la vremea lui, de pe urma nomenclaturiștilor. A fost alungat din căminul Tehnicumului de Mecanizatori din Dubăsari, pentru că KGB-iștii au descoperit în camera acestuia volumele operelor alese ale lui Onisifor Ghibu. Știa precis — a fost turnat de către colegul său de cameră, Rusofon Potlogaru.

Leonid bagă, cu grijă, discheta în buzunarul fufaicii. El încă nu știe că serviciile secrete rusești au lichidat toate FDD drive-urile din țară…

(continuare în volumul următor)